Vocea Tatalui
se aude ca un tunet tacut
orice faci pune pasiune peste limitele tale
este scris iubeste pe Dumnezeu cu toata puterea si din toata inima ta!
altfel nimic nu faci
eu as spune: iubeste pe Dumnezeu peste puterea si mai presus de inima ta
extinde-ti limitele iubindu-L
limitele simtirii si puterii tale
iubeste-L cu bratele intinse ca un insetat dupa picatura de apa care i-ar salva viata
cu bucurie si daruire totala de sine
ca si cum ai atinge deja acea picatura de apa, de viata
si o mangai inainte de a o bea, din departare...
vai ce am descoperit... un paradox
pe credincios credinta il limiteaza... e un paradox...
pe isihast repetarea neincetata a rugaciunii chematoare de har, il limiteaza...
fiecare act de traire ne e dat sa fie spontan
in niciun caz o repetare sau insiruire
si in felul asta viata noastra se pronunta armonios
altfel, in urechile Universului s-ar auzi un harait de patefon stricat, o repetitie enervanta
intr-a patra dimensiune unde suntem in afara timpului, aspiratiile noastre sunt deja implinite, noi e deajuns sa culegem pe cele bune
asta e talcuirea conceptului de Gradina Domnului
acolo lanurile sunt coapte, e vremea recoltei
alegem si culegem, toate-s implinite si bune si rele
odata ce ai capatat aceasta constiinta... TU ce alegi ?
ramai in continuare in Lume sau INTRI sa traiesti viata plimbandu-te prin Gradina ?
Forta Vietii tale rezida in fiecare alegere a ta,
manifesta-ti liberul arbitru, fii tu insuti, nu te lasa influentat de ceilalti,
DUPA CUM ALEGI, ASA CULEGI!
Ce alegem? asta dupa constiinta si stiinta fiecaruia. Cred ca e o impresie din exterior ca pe omul de rand credinta il limiteaza, sau pe isihast rugaciunea il limiteaza. Rugaciunea lucreaza asta depinde de ravna, trairea si sinceritatea cu care o facem. Pentru fiecare e randuit ceva. La un moment dat daca nu avem un rezultat ne lasam si in voia Domnului, stie El mai bine ce ne e potrivit si randuit.
RăspundețiȘtergere